miercuri, 4 februarie 2009

:-(

Pur si simplu nu pot sa cred! Nu am cuvinte sa pot exprima cat de dezamagit sunt. Nu am vrut decat sa o simt aproape, sa pot simti cum gura mea se lipeste de gura ei. Nu am vrut decat sa simt cum ma racoreste, sa simt cum imi patrunde in fiecare particica racoarea ei... dar m-a scuipat. Direct in fata... m-a scuipat.
Totul s-a intamplat aseara. Eram in bucatarie amandoi. Ea statea langa masa cand eu am iesit din camera. Statea asa de nemiscata, asa de ispitioare... dar m-a scuipat. Era impietrita. Am lut-o in brate, am vrut sa mi se dezvaluie, am vrut sa fac totul sa-i pot cunoaste cele mai adancuri parti... dar m-a scuipat. Cu o nesimtire si raceala nemaivazuta.
SI totusi nu regret deloc ceea ce s-a intamplat! De ce?
Im primul rand pentru ca m-a racorit, in al doilea rand mi-a potolit seatea.

Acestea au fost aventurile mele cu sticla de apa minerala!

Un comentariu:

sorella spunea...

poate ar trebui sa treci pe apa plata :))))